Evolutia imaginii de Film si TV peste puterea de perceptia a ochiului uman?
si echipamentelor folosite.
In Televiziune, timp de cateva decenii bune, reportajele pentru stiri, sau productiile de teren, erau inregistrate pe camere cu bobina (rola de film de 8mm sau 16mm). Sunetul nu avea priza directa (tras direct pe camera) astfel incat fiecare echipa de stiri era formata din operator (cameraman), sunetist – se ocupa de inregistrarea sunetului separat pe banda magnetica, ce apoi la editare se lipea si sincroniza cu imaginea inregistrata de camera, iar uneori sunetistul era ajutat si de un asistent de sunet – microfonist. Din aceeasi echipa mai faceau parte si un asistent de camera (care uneori putea fi folosit si ca luminist), si bineinteles reporterul sau jurnalistul care realiza materialul respectiv.
Modul de lucru era asemanator doar pe alocuri cu cel din Cinematografie, unde camerele erau de 2-3 ori mai grele, iar rola de Film era standard de 35mm.
Ceea ce trebuie sa retinem pana in acest moment, este ca imaginea ca si mesaj vizual s-a dezvoltat in doua linii mari Film si Televiziune.
Un lucru important, de mentionat, este faptul ca la mijlocul anilor 60, ca si un pas premergator evolutiei din aceasta industrie, producatorii de echipamente de pe tot mapamondul, s-au intalnit pentru prima data la Londra, pentru a stabili, sau mai bine spus pentru a ajunge la un numitor comun in ceea ce priveste standardele pentru FILM si Televiziune. In 1967, in incinta hotelului Royal Lancaster, 32 de producatori (de echipamente) cu peste 500 de delegati si conferentiari, au realizat prima editie a ceea ce astazi, oamenii din domeniu stiu ca este IBC (International Broadcasting Convention).
Initial intalnirea a fost o data la 4 ani, deoarece tehnologia evolua mai lent, apoi Conventia s-a tinut la fiecare 2 ani, iar dupa 1990 Conventia se tine in fiecare an.
Dupa mijlocul anilor 80 lucrurile erau clare in Televiziune. Exista un producator de echipamente, care a reusit sa aduca un produs viabil, solid si mai ales ergonomic, venind cu o camera care poate inregistra similar sunetul din 3 surse (sunetul de pe microfonul camerei + alte 2 surse de sunet externe) in format analog, cu un aspect al imaginii de 4:3. Pentru mult timp Televiziunea o sa fie dominata de sistemul Betacam S/P. Intre timp piata consumer a explodat datorita VHS-ului (Video Home System), format care multumea absolut orice consumator (era un fel de DVD-ul sau Bluray-ul de astazi). Oricine dorea sa vada un film acasa, cumpara sau inchiria o caseta si o viziona. Timp de cateva decenii oamenii chiar au savurat productiile hollywood-iene, la ei acasa, cu mult inaintea pay per view sau a Netflix-ului.
Intrebare. Stiti cum se vedeau filmele din cinema pe casetele VHS? Deoarece oamenii aveau Televizoarele acasa la fel ca standardul emisiei de Televiziune, 4:3, filmele, ce veneau in format lat, aveau 2 benzi negre, dispuse una sus si una jos – orizontal. Acest aspect de 16:9 cu aceste benzi, stau la baza unei revolutii, a formatelor in imagine. Producatorii de camere pentru televiziune, au luat in calcul mai multi factori, printre care si productiile de documentare sau chiar scurt metraje de film si au inceput sa fabrice camere dedicate televiziunii, care stiau si modul de 16:9.
Am ajuns si la prima scanteie. Formatul Digital. Stiti cine a impins, pe la mijlocul anilor 90, producatorii de camere sa ia in consideratie un format relativ revolutionar si nou? Industria IT.
Sa nu fie mai prejos si industria Filmului a facut primii pasi in era digitala.
Retoric ma intreb, consumatorii si-au dorit asta? sau producatorii de echipamente si-au dorit consumatorii?
Daca primul format digital al imaginii a rezistat aproape 10 ani (vorbim despre Digital Video, DV, care astazi deja a intrat in istorie ca standard definition cu un aspect ratio atat 4:3 cat si 16:9 la o rezolutie de 720 x 575), la sfarsitul anului 2002 apare HD-ul in forma lui primara HDV.
Pentru ca am ajuns in zilele noastre...aproape si tehnica deja este cu un pas inaintea tuturor, dorim sa lamurim putin partea de cifre, asa zisa rezolutie.
Ce înseamnă numerele: 720p, 1080p, 1440p, 2K, 4K È™i 8K?
Odata cu schimbarea tehnologiei, si mai ales a formatului de emisie a televiziunilor, sau a mediilor de tv online, care ajung ca informatie audio-vizuala si continut la rezolutii spectaculoase, din pacate trebuie sa schimbam si televizoarele pe care le avem acasa.
Atunci cand televizoarele de inalta definiție au devenit ceva normal, producatorii au inventat o scara de valori pentru a explica rezoluțiile ecranelor. Cele mai comune numere pe care le vezi sunt 720p, 1080p și 2160p sau 4K.
Poate ati observat ca unele rezoluÈ›ii pentru ecrane sunt descrise prin valori precum 720p sau 1080i. Ce înseamnă asta? Pentru început, literele iti spun cum este "desenată" imaginea pe monitor. Litera "P" înseamnă progresiv, iar litera "i" înseamnă întreÈ›esut.
Un monitor cu imagine întreÈ›esută este un urmaÈ™ al începuturilor televiziunii È™i al monitoarelor CRT vechi. Orice monitor sau ecran TV are o serie de linii de pixeli aranjaÈ›i orizontal pe el. Aceste linii erau relativ uÈ™or de văzut atunci când te apropiai destul de un monitor sau de un televizor vechi, dar în prezent, pixelii de pe ecran sunt atât de mici încât sunt foarte greu de văzut fără o lupă sau ceva similar. Electronica monitorului "desenează" ecranul linie cu linie, mult prea rapid pentru ca ochii noÈ™tri să observe acest lucru. Un ecran întreÈ›esut afiÈ™ează pe rând liniile de pixeli impare, apoi pe cele pare.
Pe măsură ce am renunÈ›at la vechile monitoare CRT, terminologia s-a schimbat din rata de reîmprospătare a imaginii la numărul de cadre pe secundă, datorită modului diferit de lucru al monitoarelor LED. Rata de cadre pe secundă este viteza cu care monitorul afiÈ™ează fiecare cadru diferit.
La o imagine progresivă, liniile sunt desenate pe ecran unele după altele, secvențial. Dacă, de exemplu, vrei să traduci 1080p, această rezoluție este folosită de ecrane caracterizate prin 1080 de linii de pixeli orizontale și de o imagine afișată progresiv.
După cum am văzut, "p" È™i "i" îÈ›i spun dacă este vorba despre un ecran cu afiÈ™are progresivă sau întreÈ›esută. Iar numerele sunt folosite uneori pentru a descrie È™i monitoarele calculatoarelor deÈ™i, în general, un monitor este capabil de rezoluÈ›ii mai mari decât cele disponibile pe televizoare. Numerele se referă întotdeauna la numărul de linii orizontale de pixeli ale ecranului.
Iată ce inseamnă fiecare dintre aceste valori comune:
720p = 1280 x 720 - este o rezoluÈ›ie cunoscută în mod obisnuit ca HD sau "HD Ready"
1080p = 1920 x 1080 - este o rezoluție cunoscută și ca FHD sau "Full HD"
2K = 2048 x 1080 - se referă la ecrane care o o rezoluție orizontală de aproximativ 2000 de pixeli. Deși este apropiată de 1080p, este considerată a fi un standard diferit de rezoluție.
1440p = 2560 x 1440 - rezoluÈ›ie cunoscută în mod obiÈ™nuit ca QHD ori Quad HD, disponibilă în general pe monitoarele de gaming È™i pe smartphone-urile premium. 1440p este o rezoluÈ›ie de patru ori mai mare decât 720p HD sau "HD ready".
4K sau 2160p= 3840 x 2160 - rezoluÈ›ie cunoscută sub numele de 4K, UHD ori Ultra HD. Este o rezoluÈ›ie foarte mare È™i este intalnita pe televizoarele si monitoarele premium. 2160p este numită 4K deoarece lățimea sa este apropiată de 4000 de pixeli. Cu alte cuvinte, ea oferă de patru ori mai mulÈ›i pixeli decât 1080p FHD ori "Full HD".
8K sau 4320p = 7680 x 4320 - este rezoluÈ›ia 8K È™i îÈ›i oferă o imagine cu de 16 ori numărul de pixeli de pe un ecran cu o rezoluÈ›ie 1080p FHD ori "Full HD". Pentru moment, poÈ›i să găseÈ™ti 8K doar pe televizoare foarte scumpe
Viitorul nu consta in rezolutie, pentru ca oricum ochiul uman nu mai face diferenta perceptuala intre rezolutia de FHD, QHD, 4K. Si nu mai este un secret acest lucru.
Tehnologia care bate la usa va fi interpretarea imaginii in format HDR de catre televizoarele de acasa. Industria Filmului este intr-o forma mai avansata pe aceasta tema, cu ecrane de proiectie digitale, dedicate, pe cand industria TV face pasi mici, dar siguri, pentru acest mod de abordare al imaginii.
Chiar daca exista pe alocuri producatori care deja au incorporat aceasta tehnologie in produsele lor, probabil ca in viitorul nu foarte indepartat, o sa avem un numitor comun pe piata, al acestei evolutii.